Insfarsit atelierul 3

Dragi iubitori ai lemnului. Sa continuam asadar povestea atelierului meu, o poveste care sper sa starneasca entusiasm si sa va faca sa popositi alte cateva momente pe pagina blogului meu. In acest episod, acoperisul sau, coperisul cum ar spune un drag prieten...

Impingeee! ! ! Grinda de coama, are frumoasele dimensiuni de 20/15/620 cm;iar greutatea ei era suficienta cat sa ne rupa spatele si mie si lui Daniel dar cu implicarea activa a altor doi prieteni acesta semeata grinda a fost ridicata sus cat ai zice peste si astfel spinarile noastre au scapat si de data asta.

Dupa o scurta dar necesar sedinta purtata la inaltime :) am decis sa potrivim imbinarile stalpilor si contrafiselor in grinda de coama iar apoi sa ridicam intregul ansamblu si sa il fixam in imbinarile din centura sapate in prealabil.

Zis si facut. Astfel dupa alte cateva momente de incordare colectiva, grinda de coama flancata de cele doua contrafise puternice trona in varful atelierului urmand sa sustina cu hotarare toti cei douazeci de capriori.

Montarea capriorilor e o etapa frumoasa ce starneste mult entuziasm, e frumos sa vezi cum cele cateva grinzi ce fusesera basculate cu brutalitate in curte desenau acum silueta noului atelier

Priviti prin ce momente de profunda nedumerire am trecut incercand sa ne dam seama cum am reusit sa gresim un caprior si cum urmeaza sa montam tigla...dar despre toate astea in episodul viitor :)

Insfarsit atelierul 2

Dragi iubitori ai lemnului, Ultima data am ramas la centura...si aici nimic special, alte patru cozi de randunica slujesc la mentinerea verticala a peretilor, pentru mult timp sper.

O rindea gura de broasca este de neinlocuit in dulgherie, aproape orice imbinare se poate regla la zecime cu o astfel de unealta. Din nou imi exprim nemultumirea fata de dulgherii moderni care au abandonat aceste unelte, atat de simple si atat de eficiente. Dar sa revenim, pasul urmator a fost realizarea acoperisului, o etapa destul de dificila deoarece aici a trebuit sa fac mai multe imbinari cep si scobitura care urmeaza sa fie intarite cu cuie din lemn.

Din nou uneltele de mana isi dovedesc eficienta. Chiar daca la taierea cepurilor am folosit si scule electrice, fara fierastraul cu rama, realizarea cepurilor ar fi fost mult mai dificila. Grinda de coama este sprijinita pe doi stalpi si este inatarita cu doua contrafise. Toate aceste elemente sunt legate intre ele cu imbinarea cep si scobitura, ce ii confera acoperisului stabilitate si rezistenta. Realizarea capriorolor a fost o misiune simpla, am facut un sablon dupa care am trasat si copiat toti cei 20 de capriori facuti din dulap lat de 20 cm.

Dupa multe sesiuni de masurare, masurare si taiere a venit si momentul mult asteptat: Ridicarea efectiva a atelierului...o minunatie! Este o adevarata placere sa construiesiti in felul asta, nici nu va pot descrie momentele de entuziasm ce m-au incercat cand vedeam cum se ritica constructia care ne-a solicitat atat de multe ore de munca la sol.

Montarea stalpilor la boloboc sa realizat destul de simplu, am folosit niste contrafise temporare din scandura care au fost suficient de solide sa mentina in picioare tot ansamblul pana la aplicarea contrafiselor permanente, mult mai solide. Ridicarea centurii ne-a pus la incercare muschii :)dar cu putina dibacie am reusit sa aruncam toate elementele sus.

Toate elemente le-am prins si cu piroane de 15 sau 20, aici nu pot sa nu imi recunosc inferioritatea in fata prietenului meu Daniel care loveste cu o hotarare greu de descris. Una peste alta, pana la apus ne puteam minuna de cele cateva grinzi care deseneaza discret limitele atelierului meu...

Insfarsit atelierul...

Dragi iubitori ai lemnului Probabil unii ditre voi ati renuntat sa mai deschideti blogul meu si nici nu ma mir... Mutarea mea la casa nu a fost chiar asa cum am visat eu...a fost chiar mai bine din aproape toate punctele de vedere, mai putin partea financiara; Renovarea casei a inghitit o gramada de bani iar constructia noului meu atelier nu a venit asa repede cum am sperat, am tot amanat, dar totusi a venit. M-am apucat sa ridic o constructie nu foarte mare dar suficienta pentru nevoile mele unde am de gand sa mesteresc numeroase obiecte frumoase din lemn dar pana sa ajungem la acele obiecte eu zic sa ne concetram putin pe constructia in sine. "Dupa multa truda si buimaceala" m-am hotarat asupra unei constructii suedeze, minimalista dar totusi si suficient de complexa incat sa imi puna la incercare abilitatile mele de dulgher :).                                        

Talpa atelierului nu a impus nici o dificultate, sunt doar niste grinzi imbinate in celebra coada de randunica, dar stalpii...:) sunt niste grinzi de 20/20 ce au trebuit cioplite cu ornament.

Realizarea acestor satalpi a fost o reala placecere chiar daca nu am avut toate uneltele necesare, un topor de dulgherie sau o barda ar fi facut munca mai usoara poate dar ne-am descurcat binisor si cu un topor normal, o barda mica si o cutitoaie. Dupa cioplirea stalpilor a urmat realizarea centurii dar despre asta si urmatoarele etape ale constructiei in episoadele viitoare deoarece atelierul inca nu este gata si trebuie sa mai progresez cu lucrarile. Inainte sa inchid trebuie sa aduc multumiri speciale amicului meu Daniel care si-a sacrificat intregul lui timp liber sa ma ajute pe mine cu ridicarea atelierului. Multumesc Daniel!

Sper ca in acest atelier sa reusesc sa construiesc piese frumoase de mobilier si sa organizez workshop-uri pentru iubitori de lemn interesati de tamplaria veche.