Primiti colinda?...

Dragi iubitori de lemn si de frumos, sper ca ati terminat de taiat, de slefuit sau de "dat la manivela" si ati invatat versurile, pregatit talangile, clopotelele si buhaiul, si ati pornit pe ulite la colindat.

Sarbatori Fericite!

< colinda href="http://">

Lemn vs Metal

Cand am inceput sa lucrez in lemn am fost dea dreptul absorbit de blogurile si saiturile americane despre unelte care prezentau rindelele din metal ca pe o chestie deosebita, insa pe parcurs ce am avansat, eu am descoperit altceva, si acest altceva este tamplaria germana.
Unelte germane sunt mult mai usor de gasit in spatiul nostru mioritic si chiar cumparate de noi au niste preturi mult mai acceptebile.
De ce imi plac asa de mult rindelele de lemn?
Pentru ca sunt din lemn si am o afinitate pentru acest material :). Pentru ca aluneca intr-un mod deosebit pe lemn mai ales daca sunt date si cu parafina pe talpa. Pentru sunetul deosebit pe care il scot cand rindeluiesti si nu in ultimul rand pentru ca nu au maner si mana ta este mai aproape de scandura care o rindeluiesti.
De ce imi plac mai putin rindelele din metal?
Pentru ca nu aluneca la fel de usor chir daca le dai cu parafina. Pentru ca sunt destul de greu de tinut drept mai ales cand rindeluiesti in cantul scandurii. Pentru ca eu dezvolt o iritatie la mana stanga cand lucrez mai mult cu ea :). Pentru ca aparent sunt mai usor de intretinut dar rugina nu doarme niciodata si orice urma de grasime de pe mana ta se transforma intr-o pata rosiatica.
Poate ca asi putea sa aberez la nesfarsit gasind tot felul de avantaje si dezavantaje pentru ambele tipuri de rindele insa adevarul este ca nu am reusit sa ma obisnuiesc cu rindeaua metalica chiar daca lucrez cu ea de ceva vreme.

Rindeaua gura de broasca

Va mai reamintiti bancul cu broscuta mica si cu gura mare? Ei bine daca nu, am sa vi-l spun eu dar cu alte personaje: a fost o data o rindea gura de broasca cu gura maare maare care nu vroia deloc sa se supuna necesitatilor lucrului, intodeauna musca mai mult decat era nevoie iar cand era o chestiune de finete nici nu putea fi vorba sa o folosesti. Astfel tamplarul cel rau a supus rindeaua unei operatii estetice de micsorare a gurii.
In loc de bisturiu am folosit un fierastrau iar in loc de ac si ata am folosit clei.





Se vede in imagine gura exagerat de deschisa a acestei rindele. Cred ca cei care au facut-o nu au folosit in viata lor o rindea.






Am inceput asa zisa operatie estetica trasand cu un marcator reglabil o linie pe unde venea decupata rindeau.









Am taiat pe langa linia trasata mai devreme folosind un fierastrau de tipul "tennon saw" incercand sa fiu cat mai precis. Daca taietura nu era exacta munca mea se complica mult mai mult in pasii urmatori.














In imensul spatiu ramas in urma taierii am incleiat o noua bucata de lemn de fag din care voi reconstruii gura rindelei. De asta data la niste dimensiuni mai umane



Odata cleiul intarit am slefuit talpa rindelei pe o suprafata plana si am deschis gura acesteia folosind o dalta bine ascutita.
Operatia a fost un succes! Ditr-o rindea cu gura larga, mereu revoltata am transformat-o intr-o rindea care tace si face:)



Aceasta rindea a fost cumparata ditr-un magazin de bricolaj cand nu stiam prea multe despre rindele. Gasesc revoltator faptul ca marea majoritatea uneltelor ce se gasesc in aceste magazine sunt aproape de neutilizat.
Dar sa incheiem totusi intr-o nota vesela, aducandu-ne amite ca gura broastei este acum mult mai mica :)
Pana data viitoare...Succese!

Lada de scule

Fiecare proiect realizat cu mainile tale in atelier este cu totul aparte. Fiecare piesa de mobilier are particularitatile ei, lemne de esente diferite, noi idei de usi sau muluiri pe care nu le-ai mai realizat pana acum, fac ca munca sa fie o adevarata placere.
Cand lucrezi la un proiect pentru atelierul tau, lucrurile au alt parfum: e ca si cum ai construi o noua unealta, o noua jucarie pentru terenul tau de joaca, etuziasmul este chiar mai mai mare.
Stapanit de acest entuziasm am construit in ultimele zile o lada de scule. Ideea de lada de scule nu mi-a suras de la inceput, eram aproape ferm convins ca este o adevarata prostie sa iti amesteci unelte intr-o lada, si sa te si apleci incontinu dupa ele. O parte din aceasta teorie a mea sta inca in picioare. Consider ca cele mai utilizate unelte cum ar fi rindelele de banc, daltile sau instrumentele de masura ar trebui sa stea aproape de bancul de lucru intr-un dulapior sau pe niste polite in functie de preferinte si de posibilitatile fiecaruia. Cum dulapul din apropierea bancului nu poate sa contina toate uneltele de care are nevoie un mester tamplar lada de scule este totusi un instrument de mare trebuinta.
Odata constrita, lada si-a dovedit si mai mult calitatile ei, pe cere eu le priveam cu atata scepticism. Este foare bine sa o inzestrzi cu roti, te ajuta sa o duci la locul faptei si astfel uneltele sunt mult mai aproape de tine iar daca o organizezi bine in interior, spatiul ei poate fi folosit la maxim fara ca uneltele sa se loveasca unele de altele.



Noua mea jucarie are dimensiuni relativ reduse fiind doar de 60/40 dar este suficiet de mare sa inghita in burta ei cateva rindele pentru muluri, rindele de nut, de tablii si coarba, alaturi de o sumedenie de burghie si alte unelte ce stateau aruncate prin te miri ce colturi.



In ciuda gandurilor mele mai putin pozitive la adresa lazilor de scule acestea se dovedesc clar a fi una dintre cele mai bune variante de depozitarea uneltelor, aici fiind bine organizate si ferite de praf, umiditate si alti factori ce le pot deteriora.
Cu speranta ca acest mic proiect va starnit dorinta de a intra in atelier va urez succese!

Upgradarea fierastrului

Cozile de randunica sunt una dintre cele mai indragite imbinari din toata tamplaria, ele oferind o mare satisfactie mesterului la realizarea lor dar si un aspect deosebit piesei de mobilier. Datorita acestui fapt si uneltele folosite la intocmirea acestor imbinari ocupa un loc important in atelierul tamplarului, dar poate cea mai indragita unealta din toate acestea, este fierastraul de taiat cozile de randunica. Acesta este un fierastrau fin aprox 15ppi cu dinti orientati pentru taieri in lungul fibrei.
La ora actulala se gaseste o varietate destul de mare de fierastraie de acest fel pe piata, fiecare cu avantajele si dezavantajele lui dar poate cel mai mare dezavantaj care se regasete la toate fierastraele indiferent de marca, este pretul. Cum eu nu am reusit sa ma hotarasc la nici o marca si nici nu am reusit sa ma hotarasc sa platesc in jur de 200 de euro pe un fierastrau, am reusit foarte usor sa ma conving sa imi construiesc singur un astfel de fierastrau.
Am cumparat din comertul socialist de stat un fierastrau de tipul gent saw care am crezut eu ca este cel mai ok, dupa care au inceput transformarile: i-am scos spatele (confectionat din tala) si am decupat lama cu un flex. nu am fotografi din aceasta parte a procesului de transformare, era prea mult sa mai fac si poze :)
A urmat apoi inlocuirea spinarii fierastrului cu una din alama. Aici am folosit doua profile de alama groase de 2mm si late de 10mm prinse de o parte si de alta a lamei cu nituri obtinute dintr-o bara de 4mm.





Toate aceste profile din alama le-am cumparat din practiker ne avand nici cea mai mica idee pentru ce sunt dar stiu ca au fost excelente pentru micul meu proiect.



Acum ca lama era gata a urmat urmatorul pas si anume realizarea manerului. Manerul l-am facut dupa sablonul fierastrului Gramercy (multumesc celor de acolo ca au publicat sablonul)acesta fiind un fierastrau extrem de frumos in acceptiunea mea.





Cu ajutorul sablonului am marcat conturul manerului pe o bucata din lemn de nuc cu grosime de 25mm, apoi am decupat, urmarind liniile cu un fierastrau de copiere.



Folosindu-ma de o sumedenie de raspeluri, rasclete si hartie abraziva am adus manerul la forama dorita. Acum trebuia sa ii fac locasul pentru lama.



Fanta necesara lamei este o chestiune relativ simpla: se taie manerul in doua urmarind o linie trasata de zgarici.
Lama odata introdusa in maner am securizat-o cu doua suruburi din alama, speciale pentru fierastrau comandate de la fine-tools. Montajul lor este o treba ceva mai delicata necesitand o masina de gaurit cu coloana.
Fierastraul meu era aproape gata dar mai trebuia sa ma ocup de partea esentiala, adica modificarea si ascutirea dintilor.
Majoritatea, daca nu chiar toate fierastraele din comert au o dentitie facuta pentru taieri in contra fibrei, fapt ce nu prea ma avantaja la fierastrul meu pentru cozi de randunica, astfel am pus mana pe o pila si am modificat toate unghiurile dintilor marind astfel agresivitatea fierastraului.





Nu am pretentia sa spun ca acest fierastrau se bate cu unul din clasa premium dar este fara indoiala un fierastrau excelent pentru necesitatile mele. Recomand cu caldura acest proiect, e ieftin si rezultatul este deosebit.

Succese!

Scaunul de pian #1

Nu bine am terminat ultimul proiect, ca m-am si gasit tragant la fierastrau pentru realizarea urmatorului. De data asta nu mai era din lemn de tei, ci dintr-un frumos lemn de nuc, pentru care trebuie sa ii multumesc tatalui meu. Aceasta ultima piesa de mobilier, la care inca lucrez, este un scaun reglabil pe inaltime integral din lemn, ce m-a facut sa imi aduc aminte o buna parte din geometria de clasa VIII-a :)



Pentru a elimina orice sursa de eroare, am realizat un desen la scara a scaunului. Astfel aveam sa aflu toate unghiurile de cara aveam nevoie si nu in ultimul rand sa imi fac o imagine mai clara asupra intregului proiect.
Prima data m-am apucat sa lucrez la sezutul scaunului si la atasarea acestuia de surubul din lemn.



Am ales doua bucati de lemn si le-am facut o imbinare in uluc si lamba dubla, pentru sporirea rezistentei. Tot ce trebuia acum sa fac era sa realizez imbinarea pentru surub





Aceasta din urma a fost relativ usor de realizat, deoarece am taiat cu fierastraul in ambele parti combonente ale blatului locasuri pentru surub si am luat cu rindeaua si razuitorul din suprafete pana imbinarea a iesit perfect.

Intru-cat aceasta imbinare va fi foarte solicitata i-am sporit rezistenta la smulgere prin saparea cu dalta in corpul surubului a uni fante, in care am introdus una din lambe. Astfel sunt sigur ca si dupa ce cleiul va ceda nu risc sa raman cu sezutul scaunului in mana



Ultimele operatiuni au fost decuparea si slefuirea muchiilor. Am obtinut astfel sezutul dar pana la terminarea intregului proiectului mai este.
Pana data viitoare...succese!!!

Draga mestere...

Draga mestere!
Iti trimit calde salutari din frumosul oras Berlin.....
Internetul ne ofera cate odata niste surprize absolut superbe, iar una dintre ele este aceasta felicitare din Berlin din jurul anilor 1900, care infatiseaza o frumoasa copila blonda ce impinge cu tandrete un robanc.

Pe mine unul ma distrat teribil imaginea dar cred totusi ca un mester din acea perioada chiar s-ar fi bucurat sa primeasca vesti de la cei dragi sub forma asta.

P.S."toate aveau un sens pe vremuri!
a disparut si sensul
si cuvintele acelui sens"
Marin Sorescu
pana data viitoare succese!

lemnul de tei

pentru mine lemnul de tei era un lemn destinat exclusiv sculpturii si nu prea ma gandeam sa construiesc vre-o piesa de mobilier din acesta. dar cu ceva timp in urma am primit de la un bun prieten (multumesc catalin)niste scanduri minunate si mi-a incoltit in minte ideea de a lucra un mic dulapior, mai ales ca aveam de gand sa fac o usa care sa cuprinda si o tablie si o mica vitrina.
scandurile erau tinute intr-un pod de vreo cinci ani fiind astfel foarte uscate si fooarte usor de prelucrat, datorita minunatului lemn de tei, rindeaua aluneca pur si simplu lasand o suprafata sidefie. dupa vre-o trei zile in care nu am facut nimic altceva decat am rindeluit, scandurile mele erau acum gata pentru constructia piesei in sine. anumite operatiuni de prelucrare a acestui dulapior le-am prezentet in articole anterioare si astfel nu am sa mai revin, acum doar am sa va prezint dulapiorul gata.






dupa cum se vede si din poze carcasa e imbinata in cozi de randunica iar sertarul este inchis cu cozi de randunica ascunse ele fiind vizibile doar cand acesta este deschis.



tragand o concluzie finala asupra acestui lemn spun ca este un lemn absolut minunat, poate nu la fel de bogat cromatic ca si altele dar cu siguranta este un lemn care merita toata atentia noastra.
deoarece am construit aceasta pieasa de mobilier din dragul de a o construi si nu din necesitate nu prea am ce sa fac cu ea si astfel sunt dispus sa o vand.
pana data viitoare....succese!!!

cioplirea grinzilor

marturisesc ca dulgheria nu a fost niciodata pasiunea mea numarul unu dar cand ma uit la casele vechi din diferite zone ale tarii cum ar fi: maramures, bucovina sau gorj nu am cum sa raman indiferent la maiestria mesterilor de atunci, cu atat mai mult ca astazi, dulgheria reprezinta pentru marea majoritate a "mesterilor" doar piroane si scoabe, in cel mai bun caz cate o imbinare simpla gen tapa taiata din drujba.
am sa exemplific cum se faceau grinzile alta data, grinzi care asamblate dadeau nastere unor case absolut minunate.



eu am construit doar o bancuta de gradina ca la stana astfel am lucrat bucata de bustean doar pe o fata.
cu ajutorul unui topor bine ascutit si ghidat de o sfoara am cioplit niste fante la distante relativ egale.



cu acelasi topor am inlaturat o mare cantitate de lemn obtinand astfel o suprafata relativ plana dar inca plina de denivelari.



dupa ce am lucrat din greu cu toporul era timpul pentru urmatoarea unealta si aceasta era clebra si intimidanta barda. ascutita doar pe o parte (ca o dalta) si cu manerul asimetric are menirea de a corecta toate urmele lasate de topor.



ultimele retusuri se fac cu ajutorul unei cutitoaie, aceasta lasand in urma ei o suprafata neteda cu o patina aparte.

pentru cei experimentati acest ultim pas nu este necesar in mana lor barda capata alte caracteristici (nu e cazul meu :) )

vreau sa va spun ca acest umil exercitiu de a ciopli o grinda a fost destul de obositor. nici nu vreau sa ma gandesc cata truda era la contructia unei case intregi.

suportul de reviste

marturisesc ca nu sunt un mare cititor de reviste, dar cu toate astea aveam mereu un numar din aceste exemplare sau alte cartulii aruncate pe podea. :) cum nu sunt un obsedat al ordinii acest fapt nu m-a deranjat o lunga perioada de timp, dar privind insistent desenul unei frumoase scanduri de nuc mi-a venit o idee... sa construiesc un suport de reviste.
dupa ce m-am hotarat la un proiect am inceput lucrul. a fost un proiect mic pe care l-am terminat destul de repede dar cu toate astea nu a fost un proiect lipsit de provocari: in primul rand nu are nici un unghi drept iar prinderea lui in cleme a fost o adevarata distractie. partile laterale sunt prinse in imbinari uluc si lamba care au fost facute de asemenea in unghi, (o alta incercare!) dar cu toate vicisitudinile munca la aceasta mica piesa de mobilier a fost o placere.



acum revistele nu mai zac aruncate pe podea ci au locul lor, indraznesc sa spun chiar elegant.

de cateva zile lucrez frenetic la un ultim proiect care imi ofera multe satisfactii dar si ceva provocari noi. am in plan sa contruiesc o imbinare ce nu am mai facut-o pana acum deoarece nu am avut o rindea care sa imi permita executarea ei. acum o am. (Multumesc Tudor!).
din pacate nu cunosc nici denumirea populara si nici cea oficiala a acestei imbinari si astfel am sa o denumes simplu imbinarea. :)
sa va povestesc cum am facut-o

aveam de gand sa construiesc un uluc transversal, dar sa nu fie dintr-un capat in altul al scanduri. ci sa imi lase ultimii doi centimetri intacti. (asa e proiectul) astfel am fixat piesa mea pe lemn pe bancul de lucru cu un opritor care sa imi salveze cei doi centimetri.

odata piesa mea fixat am trasat cu un cutit de bricolaj doua linii paralele la o distanta egala cu grosimea scanduri ce urma sa fie introdusa in uluc.


cu acelasi cutit am adancit insemnarile pana le-am transformat in doua santuri suficent de largi si adanci cat sa nu sara lama fierastraului din ele.


am taiat cu fierastraul la o adancime stabilita (1cm) si am inlaturat reziduu cu rindeaua mult ravnita.



acum era timpul doar pentru un mic test.

imbinarea a iesit perfect! sunt foarte multumit de rezultat!

:)

fierastraul si cutia

Una din pasiunile mele declarate este plimbarea in targurile de vechituri, uneori vin acasa cu desaga plina alteori vin doar cu o buza umflata si eventual putin amuzat de ce... se mai gaseste pe acolo. In una dintre sambete nu am venit acasa cu buza umflata, ci cu o lama de fierastrau, pe care am platit 5 lei si care avea niste caracteristici interesante, cum ar fi faptul ca era noua, avea un unghi de atac de 90 de grade si dinti nu fusesera niciodata ascutiti si ceaprazuiti (adica indoiti sau reglati). odata adusa acasa am curatat-o de micile pete de rugina si am conservat-o pentru momentele cand voi avea chef sa ii construiesc o rama.
Iata ca in una din zile a venit momentul sa ma apuc de rama cu pricina, am folosit lemn de frasin pentru componentele verticale iar pentru elementul de legatura am folosit lemn de tei in principal pentru greutatea lui redusa (e important ca fieratraul sa fie relativ usor).



Dupa ce am taiat elementele din frasin cu un alt fierastrau cu rama :)am trasat forma dorita cu ajutorul unui sablon din carton, sablon pe care l-am facut singur gandindu-ma cam cum asi vrea sa fie fierastraul.



Am modelat lemnul cu un fierastrau, o armata de raspeluri si o rindea fluture, acum a urmat etapa urmatoare adica taierea si saparea imbinarilor.



Am incercat sa lucrez cat mai exact posibil deoarece la aceste imbinari nu se foloseste clei si riscam ca fierastraul meu sa se torsioneze daca imbinarile erau facute mediocru. Acum rama era gata, imi mai trebuiau doar manerele strunjite dar si pe acelea le-am rezolvat cu ajutorul unui mester strungar foarte dragut(dar asta este o alta poveste).



Odata rama fierastraului terminata trebuia acum sa ma ocup de lama lui, aducerea ei intr-o stare de taiere a fost o placere absoluta, rareori ai ocazia sa iti faci un fierastrau asa cum vrei tu. Am facut fierastraul sa taie in lungul fibrei cu un ceapraz cat se poate de mic ca fierastraul meu sa taie drept si ingust nu sa mearga in toate directiile



Pentru tensionarea fierastraului am folosit o tija filetata de 6 cu o piulita fluturas, o metoda mai comoda.



Ca sa imi testez noul fierastrau am facut o cutie imbinata in cozi de randunica.
Ma declar multumit de rezultat :)

Succese!!!

fierastraele cu rama

cand intri intr-un atelier gasesti o gramada de fierastrae: circulare, cu banda, cu coada, coada de vulpe si lista poate continua asa aproape le nesfarsit. Internetul iti ofera si el o gramada de sfaturi mai mult sau mai putin utile despre ce fierastrae ar trebui sa iti cumperi, si astfel in loc sa fi mai lamurit cu ce fierastrae iti trebuie defapt, nebuloasa se aplifica si mai mult.
Eu astazi mi-am propus sa vorbesc despre fierastraele cu rama si sper eu, sa aduc putina lumina in aceasta feliuta a tamplariei.
Dupa cum probabil unii dintre voi stiti, aceste unelte sunt specifice Europei: Germaniei, Frantei, Belgiei...englezii folosind fierastrae cu maner, mult mai populare astazi pe internet, lasand fieratraele noastre cu rama intr-un con de umbra zic eu nemeritat.
De ce tocmai fierastraele cu rama?
Ca orice lucru de pe lumea asta si aceste fierastrae au avantaje si dezavantaje, am sa incerc sa aduc cateva argumente in favoarea lor lasandu-va pe voi sa decideti care unelte va sunt mai potrivite.
Cu care fierastrau sa incepem?
Aici e simplu. Cu cel mai grosier, adica cu cel de taiat pe lung si aprox 5ppi.



in fotografie am incercat sa exemplific corect pozitia de taiere cu acest fierastrau.(faceti abstract de model:)) avantajele acestei poziti, care pare ciudata la inceput sunt ca intotdeauna esti cu ochii deasupra lamei (nu in lateralul ei ca la cele englezesti)si astfel nu te fura ochiul si urmaresti mult mai bine linia de taiere. Un alta avantaj al acestei poziti ar fi forta de apasare pe fierastrau, adica romaneste spus, poti sa il impingi mai bine si tai mai repede cu el.
Ce faci defapt cu acest fierastrau?
Cu acest fierastrau poti sa tivesti scandura, sa o aduci la latimea de care ai nevoie, si chiar sa tai cepuri cand faci imbinari mai mari.

Urmatorul fierastrau de care vreau sa vorbesc este fierastrau de taiat in cotra fibrei.

este un fierastrau extrem de util el ma ajuta sa imi aduc piesele de lemn la lungimea de care am nevoie, taind atat fin cat si repede.aprox 9ppi

Un alt fierastrau interesant este cel de taiat rotund are o lama mai ingusta, aprox 10mm si o alta caracteristica a acestuia este un ceapraz mai pronuntat (adica setarea dintilor) pentru a permite intoarcerea lui si realizarea de taieri curbe.
dintii lui sunt ascutiti pt a taia in contra fibrei si sunt cu pasul cel mai mic. aprox10ppi>



Ultimul fierastrau pe care vreau sa il aduc in atentia voastra este fierastraul de taiat imbinari. Este un fierastrau cu lama ingusta si aproximativ 10ppi iar dentitia este ascutita pentru taieri in lungul fibrei.
Aici probabil o sa imi spuneti: bine ba da poti sa tai imbinari cu animalu ala de fierastrau cu o rama cat casa? cand exista fierastrae finute gen LN?
Raspunsul meu e DA! si chiar cu multe avantaje:
In primul rand lungimea lamei: eu de exemplu am obiceiul sa pun componentele carcasei de dulap sau ce o fi el si sa tai cozile de randunica odata in ambele fete (ma refer la partea barbateasca a imbinarii)si astfel nu mai am o scandura de 2cm ca am una de 4cm si un fierastrau de 25 cm e cam scurt si te cam chinui cu el, apoi cand vine vremea sa tai imbinarile cu cep pentru o usa de dulap e aceeasi poveste, pare o imbinare super finuta si asa si e dar cepul e lat de aprox 5cm, e ca si cum ai taia o grinda de 5 cm. Pentru cepuri eu nici nu ma gandesc sa folosesc alt fierastrau decat cel cu rama.
concluzii:
Eu am descoperit aceste fierastrae si le gasesc absolut superbe. Evident ca au si dezavantaje dar eu am gasit mai multe puncte tari ale acestora, si ele imi fac viata mai frumoasa in modestul meu atelier. Sper ca informatiile din acest articol sa le gasiti utile.

Succese!!!

dulapiorul din jurul tabliei

intr-o seara stateam si ma uitam la o bucata din lemn de meranti ramasa de la un proiect anterior si ma intrebam ce asi putea face din ea?...nu dupa mult timp mi-a venit si ideea: "ce ar fi sa fac o tablie?" si asta am si facut, am folosit o rindea veche de vreo 120 de ani dar care functioneaza inca foarte bine.

<

acum ca aveam tablia trebuia sa fac ceva cu ea si astfel m-am hotarat sa fac un mic dulapior a carui dimensiuni nu erau prea mari dar zic eu suficiente pentru cosmetice si alte gablonturi. astfel m-am apucat sa fac usa dulapiorului construind o rama din lemn cires in jurul tabliei din meranti.










dupa ce am taiat pe lung componentele ramei le-am rindeluit, si cu o rindea am facut ulucele in care trebuia sa intre tablia, si astfel dupa toate aceste operatiuni usa mea era gata de asamblat.







dupa alte indelungi operatiuni de aducere la grosime, slefuire, taiere, si carcasa dulapiorului era gata de asamblare.
aceasta am asamblat-o cu dibluri, o imbinare fara prea multe pretentii dar suficient de trainica.



odata dulapiorul asamblat, era timpul pt o pauza :)



cum pauzele lungi si dese nu sunt intotdeauna cheia marilor succese a trebuit sa ma apuc din nou de lucru, de data asta sertarul era cel vizat si pe acesta am vrut sa il inchid in cozi de randunica, atat pentru rzistenta acestor imbinari cat si pentu estetica lor.

a href="http://4.bp.blogspot.com/-zH4bD9ePJLc/TaKcyRB6K_I/AAAAAAAAAEo/xCdxmKPdSv8/s1600/IMG_9765.JPG">





imbinarile au fost marcate, apoi taiate cu un fierastrau fin si ulterior slefuite cu o rindea blok.
acum tot dulapiorul meu era gata, mai trebuia dor ceruit, si dupa aceasta operatie el arata asa:






am lucrat cu foarte multa placere si daruinta la acest proiect, si sper ca el sa indeplineasca nu doar un rol functional dar si un rol decorativ in frumoasa casa bunilor mei prieteni.


succese!!!